Fiul Risipitor şi poezia lui Gelu

Gelule, eşti împănat

De cultură devorat.

Te ridici trepte mereu

Ca Nichita – un erou!

 

Erou mare de cultura

Este Gelu pe măsură.

Te ridică, te coboară

Şi te face de ocară.

 

Cu talent în poezie

Face circ, nu meserie!

La fete e talentat

Cu chelie de bărbat.

 

El trăzneşte şi bufneşte

Cultura o risipeşte.

Gelule, nu te opreşti?

De ce vrei sa nimiceşti?

 

Nu te mai umfla în pene

Ca balaurul la rele.

Fii pe pace şi fii bun

Dacă vrei să ai un drum.

 

Fa-te blând, evlavios,

Tine Legea lui Hristos!

Munceşte şi fii cinstit,

Pentru asta eşti plătit!

De nu lupţi pentru dreptate

O sa fii şomer cu carte!

 

AMIN!

 

Toma Stefan

poet popular eminescian internaţional

candidat la premiul Nobel

prigonit şi ocărât de cei care mă duşmănesc

Băiat de zahăr

La Veneţia am casă

Şi cadouri de mireasă.

Cadoul meu nu-i pământesc,

Este la Isus ceresc!

 

Am ghiozdanul meu de frate,

Cuget şi învăţ la carte.

Am în ramă un tablou,

O pictură de erou.

 

Biblioteca din casă

E cu cărţi – marfă aleasă!

Sub norul întunecat,

Am un orizont înalt.

 

Telefonul îmi lipseşte,

Că n-am bani măcar de peşte.

Cu carouri pe tricou,

Cugetam să fii erou!

 

Când eram medaliat,

Eram zahăr de băiat.

Viaţa e o acritură,

Dacă mori fără cunună!

 

Strălucirea-n lung şi-n lat,

Ca soarele-nvăpăiat.

 

Ştefan TOMA

Poet popular

Din strâmtorare şi plâns voi scăpa

Isuse, sunt în strâmtorare!

În mila ta eu am salvare!

Doamne, în strâmtorare te-am rugat

În cruce, plâns, să fiu salvat.

 

Când roua pică pe câmpii,

E lacrima din veşnicii.

Când lacrimi multe se strecoară,

De plouă norii peste ţară.

 

Viueşte plâns în toată ţara

Precum cascada Niagara!

Vuieşte plânsul ca un râu,

Dar lumea este fără frâu.

 

Cântăreşte, Doamne, ţara

Şi anihilează fiara!

Doamne, ţine fiara la respect,

Că mi-a făcut rană-n piept.

 

Diavolul şi cu cel rău

Să dispară-n focul tău!

În Isus să am tot harul,

Să mă scapi de tot calvarul.

 

Doamne, răutatea urmăreşte

Dar Isus te izbăveşte!

Doamne, smereşte duşmanii mei

Şi Diavolul cu cei răi!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Îmbrăcaţi în veşmânt din nor cântăm mila lui Isus din cer

Isuse bun, milos şi sfânt,

Fă dreptate pe pământ!

Fă dreptate-ntre popoare,

Cu pace nemuritoare!

 

Sub cuptorul tău ceresc,

Plantele se ofilesc.

Te rugăm zilnic, părinte,

Dă-ne apa din cer, sfinte!

 

Trimite cerescul nor

Să dea apă la popor!

Înviorează pământul

Prin cerescul tău cuvântul!

 

Fă ca plantele să crească

Şi pământul să rodească!

Să vină cerescul sol,

Cu ploaie peste popor!

 

În ţară e silnicie,

De milă nu se mai ştie!

Îndărătnicia-i mare,

Dar Isus e îndurare!

 

Căci cerescul tău cuvânt,

E botez cu duhul sfânt!

Când ne dai apă din plin,

Parcă e botez divin!

 

Doamne, grija ta nu o să piară,

Chiar de-i arşiţă în ţară!

Căci toţi pomii au rodit,

Isus să fie mărit!

 

De la îngeri pân’ la om,

Îţi cântăm mila cu dor.

Când avem hambarul plin

Îţi cântăm cerul senin!

 

În veşmânt de nor frumos,

Cântăm mila lui Hristos!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Junglă

Criminalii şi cu fiara

Au făcut o junglă ţara.

Au jonglat toţi cu hoţie,

Bolşevicii toţi o ştie…

 

Bolşevic rusificat,

Toată ţara ai furat.

Întreprinderi mii de stat

Au trecut tot la privat…

 

Banii vămuiţi la cruce

Pe oculte căi se duce.

Ciocoimea s-a-nmulţit,

Jungla ţări s-a mărit.

 

Au ieşit la drumul mare

Bolşevicii pe cărare.

Bolşevic neruşinat,

Miner hoţ rusificat.

 

Bolşevicul e o pată

Pentru ţara minunată!

E o pată canceroasă,

Nu are copii şi casă!

 

Minerul rusificat

Trupul ţări-a mutilat!

Ţată bună şi bogată,

Ca în jungl-ai fost furată!

 

Cu minerul de onoare,

Este jaf la drumul mare.

Ţara merge şchiopătată,

Că de hoţi a fost furată!

 

Jungla ţării se măreşte

Şi lumea se chinuieşte!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Merele de aur. Povestire pentru copii

Era într-o comună o familie săracă şi avea un băiat. Băiatul, văzând că părinţii lui sunt bolnavi şi săraci, s-a dus în pădure să facă rost de mâncare. Ciuperci şi ceva verdeţuri. Veveriţa îl întreabă pe puşti:

-Ce vânt năpraznic te-a adus pe aici?

Băiatul a-nceput să plângă şi să spună că nu mai are ce mânca şi părinţii lui sunt săraci şi bolnavi. Atunci, veveriţei i s-a făcut milă de el şi a scos din portofel o ghindă de aur şi a dat-o băiatului. Veveriţa îi povesti băiatului să se ducă în peştera lui Traian, că acolo au locuit romanii şi sunt comori, monede din aur.

Băiatul s-a dus repede, a intrat în peşteră. În peşteră, era un uriaş. Uriaşul l-a prins pe băiat, l-a legat fedeleş cu o funie şi l-a azvârlit într-o fântână.

În fundul fântânii, era un drum pavat cu dale de aur, care duce la castelul împăratului pădurii. L-au luat doi soldaţi uriaşi şi l-au dus la împăratul pădurii. L-au judecat şi l-au condamnat la moarte.

A doua zi, trebuia decapitat.

Noaptea, împăratul dormea. Santinela dormea. Atunci băiatul s-a dat cu frânghia lângă un sfeşnic care ardea şi a ars frânghia. Şi aşa a scăpat băiatul din capcană. S-a îmbrăcat în hainele împărăteşti, toate gărzile se aplecau înaintea lui până a ieşit din peşteră. A luat cu el cartea cărţilor şi ghinda de aur dăruită de veveriţă.

Când a ajuns el acasă, a citit el în biblie că dacă ceri ceva lui Isus Hristos se îndeplineşte.

S-a rugat şi a zis:

-Doamne, Isuse, fă ca acestă cocioabă de casă să se transforme într-un palat.

Când a ajuns băiatul acasă, a văzut un palat mare, împărătesc. Lângă palat, crescuse un pom mare, care făcea mere de aur. Şi în anul acela, când venise băiatul din expediţie, a făcut o recoltă de cinci tone de aur.

Ţara era într-o criză mare. Băiatul a vândut aurul şi a cumpărat valută şi a dăruit-o statului. Şi ţara a ieşit din criză.

Când a văzut împăratul înţelepciunea băiatului, a cedat băiatului tronul.

Băiatul a ajuns împărat şi s-a căsătorit cu fata fostuilui împărat. A făcut o nuntă mare de aur ca în poveşti.

Proaspătul împărat şi-a luat părinţii la palatul regal şi au trăit mulţi ani fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Construiau mănăstiri creştine ca să îşi îndrepte Dumnezeu privirea către ţara şi poporul lui, cu mila şi harul şi îndurarea Sa.

Ştefan Toma

Poet popular

Pământeni zdrobiţi de plâns aşteaptă mii de planete înconjurate de lumină

Voi, popoare, vă uniţi,

Pentru cer vă pregătiţi!

Vă uniţi toţi în dreptate

Şi luaţi mila din carte!

 

Cartea cărţilor o spune

Că avem în veci un nume!

Domn Isus ne-a pregătit

Cerul bun şi infinit!

 

Mii planete stau gătite,

În lumină pregătite.

Stau, aşteaptă, fac cu mâna,

La cei plânşi să ia cununa!

 

Cerul luminat te cheamă

De la plâns şi de la dramă!

Din necazul mare vin

Prooroci din mare chin!

 

Vin mulţimi mereu în zbor

La tronul nemuritor!

Vin morminte înviate,

În lumină îmbrăcate.

 

Castelele strălucesc

Cei din neamul omenesc!

În cântări de cor divin

Răsună cerul senin.

 

În tunet răsunător,

Cântăm mielul salvator!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Casa în pădure

Doamne, mi-aş face casă în pădure,

Ca să scap de astă lume.

În pădurea cea mai deasă,

Să am şi eu pace-n casă!

 

În pădurea cu răcoare,

Cu cânt de privighetoare!

Cu toţi fraţii din pădure,

Stejari glorioşi cu nume.

 

Să beau apă din izvor,

Cucii să-mi cânte cu dor.

Să am casa liniştită

Şi pacea din cer venită.

 

Cuculeţ, cu pana sură,

Cântă zilnic pacea bună!

Căci în corul madrigal,

Cântă păsări iar şi iar.

 

Cântă viaţa libertină,

Că am o pace deplină.

Doamne, stau şi cuget în pădure

Mila ta din astă lume!

 

Stau în casă cu Hristos

Şi cânt cerul luminos.

Eu cânt mila de-mpărat,

Că de lume am scăpat.

 

Eu cânt cerul infinit,

În pădure-s liniştit!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Pe aripi de vânt purtat

Du-mă, vântule, în cer,

Să scap de moarte etern.

Du-mă vântule mai tare,

Să mă scapi de supărare.

Pe aripi de vânt purtat,

Du-mă-n cerul luminat!

În foşnet blând şi duios,

Du-mă la Isus Hristos.

 

Plânge-mă, ploaie cerească,

Lumea să se îngrozească.

Să plângă cerul şi luna,

Că mă doare capu-ntr-una!

 

Îngrozite stele plâng

Durerea de la mormânt.

Spală, ploaie, tot pământul,

Plânsul morţii şi mormântul.

 

Spală-mă, ploaie de plâns,

Că durerea m-a răpus!

Bântuie durerea-n ţară,

De plâng norii iar şi iară!

 

Plouă cerul, parcă plânge,

De se face ţara-n sânge!

Du-mă vântule, departe,

Să nu mai aud de moarte.

 

Du-mă-n ceruri peste nori,

La îngeri nemuritori.

Du-mă cu viteză mare,

Moartea să o pierd din cale.

 

Du-mă, vântule, nu sta,

Să mă scapi de moartea grea.

Du-mă, vântule, mai mult,

Să scap pe veci de mormânt!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Un uliu prins în capcană

Un uliu zbura la înălţimi foarte mari şi suspecta tot ce mişcă pe pământ.

Ieşise la pradă, dar nu îi ieşise nicio pasăre în cale.

Pentru că porumbeii şi alte păsări se ascundeau din calea răpitorului.

De la înălţime foarte mare, vede un stol de porumbei şi turturele pe acoperişul unei case. Porneşte ca o săgeată şi se repede în grămada de turturele şi porumbei.

Dar, în goana lui de a prinde ceva, s-a agăţat cu piciorul în nişte fire de telefon.

A stat agăţat cu capul în jos timp de o jumătate de oră, zbătându-se să-şi elibereze piciorul agăţat între firele de telefon şi să-şi scape viaţa.

Turturelele şi porumbeii asistau cum se zbătea uliul în capcana în care era prins.

După o luptă de o jumătate de oră, îşi eliberează piciorul. Dar, de durere şi de bucurie că a scăpat nu-i mai ardea să se lege de porumbei şi turturele. Şi a zburat un pic şoldiu. Datorită durerilor pe care le avea, Biblia spune: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!”

Pentru că, în împărăţia lui Dumnezeu este pace şi armonie şi lupul şade la un loc cu mielul şi nu se mai atacă nimeni. Şi din această întâmplare aşa au scăpat şi uliul şi porumbeii şi turturelele.

Aşa să dea Dumnezeu să scăpăm şi noi din capcana pe care o întinde diavolul.

 

Ştefan Toma

Poet popular

Basarabia, vatră românească

Basarabie, cum plângi

Deportarea printre stânci!

Cum mai plângi limba frumoasă,

Sluţită de ruşi în casă!

 

Cum mai plângi limba română,

Ţara păcii cu cunună!

În lanţuri încătuşaţi,

Îi duceau pe-ai noştri fraţi!

 

Dintr-o ţară ca o floare,

Parcă-i pipirig pe vale!

Mii de oameni deportaţi

Au murit încarceraţi!

 

Sub lumina de la soare,

Dezbinarea a fost mare!

Mame eroine plânse

De durere sunt pătrunse!

 

Ţara a fost mutilată,

De ciocoi rusificată!

Ţară, cum mai plângi pe sfântul

Că a luat Stalin pământul!

 

Vatra românească plânge

C-a vărsat atâta sânge!

Stau copii-ndoliaţi,

C-au pierdut părinţi şi fraţi!

 

Basarabie frumoasă,

Şterge-ţi lacrima din casă!

Ţară bună şi pierdută,

Să ai pace din cer multă!

 

Sub lumina de la soare,

Să facem unirea mare!

Şi sub steagul tricolor,

Să fim cu toţi un popor!

 

Să cântăm imnul ceresc

Pe pământul românesc!

Ţară bună românească,

Dumnezeu să ne păzească!

 

Ştefan Toma

Poet popular

Vlad Ţepeş

I

TEPEŞ VODĂ DE ALTĂDATĂ,

IA MAI VINO TU O DATĂ!

VINO TU ODATĂ-N ŢARĂ

ŞI NE SCAPĂ DE O FIARĂ!

II

VINE TEPEŞ DREPT ŞI MARE,

PESTE MUNŢI ŞI PE CĂRARE.

VINE TEPEŞ PARCĂ-I VÂNTUL

SE CUTREMURĂ PAMÂNTUL.

III

SE RIDICĂ PRAF DE NOR

VITEAZ ŞI CUCERITOR.

VINE TEPEŞ CEL VITEAZ

SCOATE ŢARA DIN NECAZ.

IV

VINE TEPEŞ CA FURTUNA,

SE MIŞCĂ PĂMÂNT ŞI LUNA.

CU SOLDAŢI CĂLIŢI ÎN LUPTĂ,

CU DUŞMANII SE ÎNFRUNTĂ.

CU SĂGEŢI DE FOC APRINSE

DE DUŞMANI TOŢI ŞI-NCINSE!

V

SE AVÂNTĂ CA FURTUNA,

PE DUŞMANI ŞI FACE UNA.

VINE ŢEPEŞ CEL DOMNESC,

TOŢI DUŞMANII SE-NGROZESC.

VI

CÂND VINE ŢEPES CĂLARE,

TOŢI DUŞMANII FUG DIN CALE.

CÂND VINE ŢEPEŞ ÎN ŢARĂ,

TOŢI DUŞMANII SE-NFIOARĂ

VII

ŢARA PLÂNSĂ ŞI VOINICĂ…

DUŞMANII SUB TALPĂ PICĂ.

ŢARA PLÂNSĂ ŞI BOGATĂ,

CUM A FOST DE HOŢI FURATĂ.

VIII

CEI CE VIN SĂ COTROPEASCĂ,

ŢARA SĂ O JEGMĂNEASCĂ,

DUMNEZEU SĂ-I PEDEPSEASCĂ!

PENTRU ŢARA ROMÂNEASCĂ.

IX

ŢEPEŞ MARE, ŢEPEŞ TARE,

SĂ FII FĂRĂ ÎNDURARE,

SĂ IEI BANII ÎNAPOI

DE LA CRIMINALI CIOCOI!

X

ROMÂNIA CEA BOGATĂ

ESTE TOATĂ PARCELATĂ.

E FURATĂ DE CIOCOI,

CRIMINALII DE RĂZBOI.

XI

SCOALĂ, DOAMNE, DIN CER SFÂNT,

FĂ DREPTATE PE PĂMÂNT.

DĂ-NE ŢARA ÎNAPOI,

DE LA CRIMINALI CIOCOI!

 

ŞTEFAN TOMA

POET POPULAR

Gelu Superman

Superman – om de cultură

Este Gelu pe măsură.

Superman e şi la fete,

Iubitor fără pereche.

 

Ne-am găsit la Academie

Şi mi-ai făcut-o tu mie!

M-ai certat dar eu îţi spun

Că eşti, totuşi, băiat bun.

 

Intenţionez dreptate

Ca să faci şi tu o carte.

În tablou, pictată luna

Parcă-i cerul cu cununa.

 

Răutatea în ţară creşte

Cultura se risipeşte.

Omu-i denacliu în toate

Face numai răutate.

 

Cu Isus eu stau în casă

Şi cu luna luminoasă.

Din barajul lumii rele

Trec în treapta de la stele.

 

Trec prin cerul luminos

În ţara lui Domn Cristos.

Nemurire-n dar ceresc

Doar în cruce eu găsesc.

 

Spun „Adio!” la Pământ

Că mă mut la cerul sfânt.

Gelule, cât mai trăieşti

Legea din Cer s-o-mplineşti!

 

Toma Ştefan

Poet popular de talie mondială

Candidat la Premiul Nobel pentru literatură

SFÂRŞIT DE DRUM

I

PRĂPĂDIT AM FOST PE CALE,

DAR AM O RĂSPLATĂ MARE.

PRĂPĂDIT AM FOST MEREU…

AM ÎN CER PE DUMNEZEU.

 

II

DEŞI PLÂNG PE ASTĂ CALE,

CRUCEA MIE-MI DĂ SALVARE.

AM CALE PRĂPĂSTIOASĂ,

DAR ISUS ÎMI DĂ O CASĂ.

 

III

ÎN UNIVERSUL FRUMOS,

AM O CAS-A LUI-HRISTOS.

DE ASCULŢI CUVÂNTUL MEU,

CERUL TOT ESTE AL TĂU.

 

IV

NU MAI STA CA UN STRĂIN,

CĂ SUNT PREGĂTIT SĂ VIN.

STAI DE PAZĂ ÎN VEGHERE,

UITĂ-TE ÎN SUS, SPRE STELE

 

V

UITĂ-TE LA MUNŢI ŞI SOARE,

CUM ÎŢI FAC IAR O CHEMARE.

DIN RUINA EŞTI CHEMAT,

LA CASA DE ÎMPĂRAT.

 

VI

VREI SĂ-MPĂRĂŢEŞTI CU MINE?

FĂ ÎN VIAŢĂ CE E BINE…

FĂ CE E FRUMOS ŞI BUN,

CĂ EŞTI LA SFÂRŞIT DE DRUM…

 

Stefan Toma

Poet popular

Prinţesa, împăratul şi ciobanul

Era odată un împărat foarte puternic şi avea o faimă foarte mare.

El avea un palat regal pe un munte înalt. În mijlocul pădurii. El avea o fată şi ea era comoara cea mai de preţ a lui. Avea o grădină mare cu tot felul de pomi ornamentali.

Prinţesa avea la palat tot felul de păsări: fazani, papagali, porumbei…

Avea şi iepuraşi jucăuşi, care şedeau aproape de ea mereu. Prinţesa le ma idădea câte un morcov, ca să aibă motiv să se ţină după ea.

Când a ajuns la câmpie, era o turmă de oi şi capre cât vedeai cu ochii. Erau şi nişte mieluşei şi iezi drăgălaşi şi frumoşi. De atâta bucurie şi joacă, prinţesa a pierdut colierul de la gât.

A doua zi, a ieşit cu slugile să caute colierul pierdut, dar, spre dezamăgirea ei, n ua găsit colierul.

Dar vede pe câmpie, în depărtare, un cioban cu un miel în braţe.

Ce credeţi?

Ciobanul a găsit colierul, l-a pus la gâtul mielului şi a venit cu el la prinţesă.

De bucurie, prinţesa a pupat şi mielul şi l-a pupat şi pe cioban.

De atunci, prinţesa şi ciobanul au devenit cei mai buni prieteni. În fiecare săptămână, prinţesa ieşea să se joace cu mieii şi cu iezii. Prinţesa s-a îndrăgostit de cioban. Ciobanul era un bărbat blond, cu ochi albaştri. Prinţesa i-a spus împăratului că vrea să se căsătorească cu ciobanul. Împăratul s-a supărat foc, pentru că el vroia ca fata lui să ia un prinţ de soţ, nu pe cioban.

Prinţesa a început să plângă. Împăratului i s-a făcut milă de ea şi a acceptat în final ca prinţesa să-l ia de bărbat pe cioban.

Dar nu înainte de a-l pune la încercare. Şi i-a dat trei probe ciobanului. Dacă nu reuşea să treacă de ele cu bine, el urma să fie decapitat.

Prima probă era să se suie într-un copac uriaş. Şi în vârful copacului să înfigă steagul regal. A trecut cu bine de această primă probă.

Urma proba a doua. În cea de-a doua probă, trebuia să se lupte cu o panteră. Atunci, ciobanul s-a îmbrăcat într-un costum cu zale. Ciobanul avea şi experienţa păzitului oilor. Ciobanul avea în mână un pietroi iar în cealaltă mână avea o sabie. Când a început lupta, i-a aplicat panterei o lovitură în falcă, încât, de durere, pantera nu a mai putut face nimic.Atunci, ciobanul a luat o frânghie şi a legat pantera. Nici nu a omorât-o cu sabia.

Când a văzut împăratul dârzenia şi mila ciobanului faţă de animal, s-a bucurat foarte mult.

A treia probă era ca ciobanul să găsească o comoară la curtea regală, îngropată de tatăl împăratului, ca să fie moştenire pentru acesta.

Numai împăratul ştia locul unde era comoara. Ciobanul era pus într-o situaţie critică. El era un creştin însetat după Dumnezeu. el şi-a pus toată speranţa în Dumnezeu. Şi-a făcut rost de un detector. A controlat toată curtea regală şi nu a găsit comoara. Viaţa lui atârna de un fir de păr. Atunci, ciobanul s-a hotărât să controleze şi la subsolul palatului regal. Mare i-a fost surpriza când a găsit comoara îngropată într-un perete, la subsolul palatului.        Atunci, când a văzut destoinicia ciobanului, împăratul a dat dezlegare să se căsătorească ci fiica sa, cu prinţesa.

Au făcut o nuntă cu totul şi cu totul din aur, ca-n poveşti şi, după moartea împăratului, ciobanul a ajuns împărat. El avea zece fraţi şi i-a adus şi pe ei şi pe părinţii lor la curtea regală.

Şi au trăit în pace şi fricire până la adânci bătrâneţi.

Ei făceau bine poporului şi Dumnezeu a fost cu ei tot timpul vieţii lor!

 

ŞTEFAN TOMA

POET POPULAR

Palat din lacrimi

Mi-am construit din cărămizile suferinţei şi cărămizile lacrimilor palatul durerii şi despărţirii. Din râul de lacrimi am construit zidul de granit şi triumful nenorocirii. Pe scara despărţirii, mi-am construit palatul suferinţei şi plânsului. Mi-am pavat drumul cu lacrimi de suferinţă până la palat.

Mergeam şchiopătat spre palatul durerii construit şi zugrăvit din crucea calvarului omenesc. La intrare erau stâlpii eternităţii cereşti şi semnul chemării pentru meleagurile nemuririi şi sărbătoarea eternităţii din Univers.

Soarele străluce ultimele clipe de har, car se succed cu repeziciune pe acest pământ.

Suntem la răscruce de drumuri.

Planeta Pământ se învârte obosită de anii grei ai suferinţei şi ai experienţelor nucleare, care au fost făcute pe trupul ei.            Pământul se cutremură şi strigă după ajutor.

Până când, stăpâne, până când mai zăboveşti?

Crucea Golgotei şade pe un munte glorios şi strigă cu disperare. Istoria planetei Pământ se apropie cu paşi repezi spre final. Clopotul dă alarma. La hotar de drum, Pământul se zguduie din temelii. Marea mugeşte – un glas înfiorător. Dar lumea doarme. Nu se trezeşte. Îmbracă-te în lumină şi pregăteşte-te pentru zbor cosmic.

Fă-ţi bagajul de plecare pentru meleagurile nemuririi. Mii şi mii de planete intonează cântecul salvării pentru cei care vin din necazul cel mare.

Se aude voci: „Adio, moarte!”; „Adio, durere!”; „Adio, plâns!”; „Adio, Pământ!”

Fii pe freecvenţă, călător pribeag şi plâns. Vino acum la Isus! Nu mai sta, că doar azi e ziua ta!

Fă-ţi bagajul de plecare în ţara nemuritoare.

Pe pământ eşti fără sens.

Dar ai casă-n Univers!

Amin!

 

ŞTEFAN TOMA

POET POPULAR

Mircea cel Bătrân şi sultanul

Sultanul veni în ţară

Pentru pradă şi ocară.

A venit să prăduiască

Ţara să o jefuiască.

 

Trece oastea în fanfară

Şi pământul se-nfioară.

Ca un nor întunecat

Vin cu toţii la prădat.

 

Şi ca un roi de albine

Vin cu toţii la Rovine.

Astfel, ţară după ţară,

Poartă drumul cu ocară.

 

Pân’ la Dunăre ajunge

De se face luna sânge.

Iar faimosul Baiazid

Se va lovi ca de zid.

 

Oastea-ntreagă, mii şi mii,

Face corturi în câmpii.

Vin ciocoii ca furtuna

De plâng oamenii şi luna.

 

Cu turbare furtunoasă,

Vin să cucerească casă.

Vin cu toţii la tribut,

Vai, români de pe pământ!

 

Mircea cel Bătrân şi Mare

Plânge-n cort cu disperare.

Trimite un sol de pace

Pe sultan să îl împace.

 

Dar sultanul furios, josnic, hârc şi ruşinos,

C-o privire-ntunecoasă

Vrea să ia pământ şi casă.

Sub lumina de la soare

Ia tribut copii la mame.

 

Ce josnic şi dureros,

Când devii neputincios.

Sultanul se umflă-n pene

Şi ca valul mării piere.

El înşiră verzi uscate,

C-a luat Nilul la cetate…

Ca o umbră se întinde.

Ca o umbră se întinde,

Europa o cuprinde.

„Căci armata mea vitează

A luat ţara, Caucazul.”

Eufratul cel vestit…

Sultanul l-a cucerit!

 

Atunci, Mircea cel Bătrân

Ca un trăsnet a venit,

Pe sultan mi l-a lovit

Mârţoaga lui Baiazid

În mlaştină-nţepenit.

 

Mircea cel Bătrân creştin

A scăpat ţara de chin.

Sub steagul victorios

A căzut duşmanul jos.

 

Au venit toţi ca furtuna

i-a luat lui sultan cununa.

Cu viteji căliţi în luptă,

Pe cotropitori înfruntă.

 

Când vine Mircea cel Mare

Fug duşmanii toţi din cale.

Plâng copii de bucurie

Că duşmani n-or să mai fie.

De la deltă pân’ la mare,

Vom avea din nou hotare.

Că tot ce a fost stricat

Mircea tot a curăţat.

Românie, ţară bună,

Să ai pace şi cunună!

Toţi duşmanii să dispară,

C-au furat această ţară.

Să dea banii înapoi

Criminalii de ciocoi!

 

Ştefan Toma

Poet popular

ISUS VEGHEAZĂ

I

I-AUZI TRÂMBIŢA CUM SUNĂ,

GLAS DE TRAGICĂ FURTUNĂ.

SUNĂ GRAV ŞI ALARMANT

CĂ PĂMÂNTUL S-A STRICAT.

 

II

FACE ZGOMOT. VĂ TREZIŢI.

PENTRU CE VREŢI SĂ MURIŢI?

SUNĂ HARUL CEL MILOS,

PENTRU OMUL PĂCĂTOS.

 

III

CARE ÎNGERII SE-ADUNĂ

PENTRU ZIUA CEA DIN URMĂ.

STAU ŞI VEGHEAZĂ PĂMÂNTUL

CĂ VINE ISUS CUVÂNTUL.

 

IV

VEGEAZĂ CĂRAREA DREAPTĂ

ŞI PORUNCA MINUNATĂ.

VEGHEAZĂ ISUS CEL BUN,

CĂ E PREGĂTIT DE DRUM.

 

V

SEMNE PE PĂMÂNT SE-ARATĂ:

VINE ZIUA-NFRICOŞATĂ!

INTRĂ SUB HARUL DIVIN,

CĂ NE VIN ZILE DE CHIN

 

VI

HOTARAŞTE TU CE VREI:

CU ISUS SAU CU CEI RĂI?

IA DRAPELUL ÎN RĂZBOI,

CĂ ISUS ESTE CU NOI.

 

VII

HOTĂRĂŞTE TU ODATĂ:

CU ISUS SAU MAREA GLOATĂ?

VREI SĂ FII NEMURITOR

NU MAI STA NEPĂSĂTOR.

 

Ştefan Toma

Poet popular

HAINA NORILOR VREMELNICI

I

FĂ-MI DREPTATE, DOAMNE, MIE,

CĂ-S BOLNAV ŞI NU SE ŞTIE!…

PLEACĂ CERUL PE PĂMÂNT

ŞI MĂ SCAPĂ DE MORMÂNT!

 

II

SOARELE APUNE-NOR,

TU EŞTI REGE-AL TUTUROR!

VALUL MĂRI-I FURIOS,

EU CÂNT MILA LUI HRISTOS.

 

III

STAU PE VALURI FĂRĂ FRICĂ,

CU ISUS SATANA PICĂ…

CERUL ŞI PĂMÂNTUL TRECE

DAR ISUS RĂMÂNE REGE!

 

IV

DOAMNE, HAINA NORILOR APUNE,

EU MĂ PLEC ÎN RUGĂCIUNE.

STRIG ÎN MARE STRÂMTOARE,

CĂ TU MI-EŞTI PE VECI SALVARE.

 

IV

MUNŢI – TĂRIA LUI ISUS,

VREAU ŞI EU ÎN CERURI SUS.

VREAU ŞI EU PE VAL DE FOC,

CA ILIE ŞI IENOH.

 

V

VREAU ÎN ŢARA SUS CU STELE

UNDE LUMEA NU MAI PIERE.

VREAU ÎN ŢARA LUI ISUS,

UNDE NU MAI ESTE PLÂNS.

DOAMNE, TE RUGĂM CU TOŢI ÎN COR,

TE AŞTEPTĂM GRABNIC PE NOR.

AMIN!

 

Ştefan Toma

Poet popular

DRUM CROIT SPRE CRUCE ÎN DISPERARE PÂNĂ LA CRUCE IMPLOR CERUL STRIG DUPĂ AJUTOR

I

 

DOAMNE SUNT PUSTNIC ŞI AMĂRÂT

ŞI BĂTUT ZILNIC DE VÂNT

NU AM CASĂ, N-AM PALAT

ŞI MĂ ROG NEÎNCETAT.

 

II

CÂND VĂD SOARELE PE MARE

ŞI EU ŞCHIOPĂTEZ PE CALE

STAU ŞI PLÂNG ZILNIC AMARUL

CĂ MI-AI HĂRĂZIT CALVARUL.

 

III

DOAMNE, CE VIAŢĂ MI-AI HĂRĂZIT

CÂND EU SUNT ZILNIC LOVIT

SUNT LOVIT DE BOALĂ GREA

PLÂNG ÎN DISPERAREA MEA…

 

IV

CÂND STRIG ŞI PLÂNG ŞI DISPER.

CERUL PARCĂ E DE FIER.

DOAMNE, SCHIOPĂTAT ALERG LA TINE

SĂ-MI FACI ZILE MAI SENINE.

 

V

SĂ VINDECI TOT CORPUL MEU

ÎN MILA LUI DUMNEZEU.

SUB SOARELE LUMINAT

SĂ TE LAUD NEÎNCETAT

 

VI

SĂ TE LAUD CĂ EŞTI BUN,

MI-AI CROIT SPRE CRUCE DRUM.

MI-AI CROIT UN DRUM SPRE NOR

LA ISUS BIRUITOR

 

VII

MI-AI CROIT UN DRUM SPRE STELE

ÎNSPRE ŢARA CE NU PIERE.

DOAMNE, CERUL GLORIOS TE CÂNTĂ

DAR EU PLÂNG LOVIT DE BRUTĂ.

 

VIII

MOARTEA ZILNIC MĂ PÂNDEŞTE.

GROAPA MORŢII MĂ-NGROZEŞTE

MII DE STELE CÂNTĂ CERUL.

NU VREAU MOARTE, VREAU ETERNUL.

 

IX

VREAU SĂ SPUN ADIO, MOARTE,

CĂ PLEC ÎN ETERNITATE.

VREAU SĂ SPUN ADIO, PLÂNS.

CĂ MĂ MUT LA CERURI SUS.

MII PLANETE-N CER AŞTEAPTĂ

NEMURIREA ACORDATĂ

CERUL STRIGĂ LA PĂMÂNT

ÎNVIEREA DIN MORMÂNT.

 

STEFAN TOMA

POET POPULAR

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.